RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. reconcilier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A RECONCILIÁ ~éz tranz. A face să se reconcilieze. /<fr. réconcilier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RECONCILIÁ se ~áză intranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONCILIÁ vb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONCILIÁ vb. v. împăca.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reconciliá vb. concilia
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink