RECOMPENSÁRE, recompensări, s. f. Acțiunea de a recompensa și rezultatul ei. – V. recompensa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMPENSÁRE s.f. Acțiunea de a recompensa. [< recompensa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMPENSÁRE s. răsplătire, (înv.) recompensație. (~ eforturilor cuiva.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recompensáre s. f., g.-d. art. recompensării; pl. recompensări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A RECOMPENSÁ ~éz tranz. (persoane sau acțiunile lor) A răsplăti printr-o recompensă. ~ munca cuiva. /
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMPENSÁ vb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i. -sez. / < fr. recompenser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMPENSÁ vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMPENSÁ vb. 1. a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.) 2. v. răscumpăra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recompensá vb., ind. prez. 1 sg. recompenséz, 3 sg. și pl. recompenseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink