RECOMBINÁ, recombin, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMBINÁ vb. I. tr. A combina din nou. [Cf. it. ricombinare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOMBINÁ vb. tr. a combina din nou. (< fr. recombiner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

recombiná vb., ind. prez. 1 sg. recombín, 3 sg. și pl. recombínă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink