8 definiții pentru recognitiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECOGNITIV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.
RECOGNITIV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recognitiv, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 291 / Pl: ~i, ~e / E: fr récognitif] (D. acte) Prin care se recunoaște o obligație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECOGNITIV, -Ă adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. [< fr. récognitif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECOGNITIV, -Ă adj. (despre acte) prin care se recunoaște o obligație. (< fr. récognitif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECOGNITIV ~ă (~i, ~e) jur. (despre acte) Prin care se recunoaște un angajament. /<fr. récognitif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recognitiv adj. m., pl. recognitivi; f. recognitivă, pl. recognitive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recognitiv adj. m., pl. recognitivi; f. recognitivă, pl. recognitive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recognitiv adj. m. cognitiv
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
recognitiv, recognitivăadjectiv
- 1. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- récognitif DEX '09 DEX '98 DN