RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOGNITÍV ~ă (~i, ~e) jur. (despre acte) Prin care se recunoaște un angajament. /<fr. récognitif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOGNITÍV, -Ă adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. [< fr. récognitif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOGNITÍV, -Ă adj. (despre acte) prin care se recunoaște o obligație. (< fr. récognitif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

recognitív adj. m. cognitiv
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink