opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

RECOACERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

RECOACERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

recoacere sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: recoacere] (Teh) Tratare termică a pieselor sau a materialelor metalice, cu scopul de a le îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.

RECOACERE, recoaceri, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a recoace și rezultatul ei; tratament termic al materialelor în stare solidă, care constă în încălzirea pînă la o anumită temperatură, urmată de o răcire înceată în scopul de a le modifica proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.

RECOACERE ~i f. metal. Tratament termic, care constă în încălzirea și menținerea unui material metalic la o anumită temperatură, urmată de o răcire lentă, în scopul îmbunătățirii calităților lui. /v. a recoace

RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

recoace vt [At: ORBONAȘ, MEC. 206 / Pzi: recoc / E: re1- + coace] (Teh) A trata termic piese sau materiale metalice cu scopul de a le îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.

RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re1- + coace.

RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. (Tehn.; cu privire la un metal) A supune operației de recoacere.

A RECOACE recoc tranz. (piese sau materiale metalice) A supune unui tratament de recoacere. /re- + a coace

Ortografice DOOM

recoacere s. f., g.-d. art. recoacerii; pl. recoaceri

recoacere s. f., g.-d. art. recoacerii; pl. recoaceri

recoacere s. f., g.-d. art. recoacerii; pl. recoaceri

recoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recoc, 2 sg. recoci, 3 sg. recoace, imperf. 1 recoceam, perf. s. 1 sg. recopsei, 1 pl. recoapserăm, m.m.c.p. 1 pl. recopseserăm; conj. prez. 1 sg. să recoc, 3 să recoacă; ger. recocând; part. recopt

recoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recoc, 1 pl. recoacem, imperf. 3 sg. recocea, perf. s. 1 sg. recopsei, 1 pl. recoapserăm; conj. prez. 3 să recoacă; imper. 2 sg. recoace; ger. recocând; part. recopt

recoace vb. coace

Intrare: recoacere
recoacere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recoacere
  • recoacerea
plural
  • recoaceri
  • recoacerile
genitiv-dativ singular
  • recoaceri
  • recoacerii
plural
  • recoaceri
  • recoacerilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: recoace
verb (VT661)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recoace
  • recoacere
  • recopt
  • recoptu‑
  • recocând
  • recocându‑
 singular plural
  • recoace
  • recoaceți
  • recoceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recoc
 (să)
  • recoc
  • recoceam
  • recopsei
  • recopsesem
a II-a (tu)
  • recoci
 (să)
  • recoci
  • recoceai
  • recopseși
  • recopseseși
a III-a (el, ea)
  • recoace
 (să)
  • recoacă
  • recocea
  • recoapse
  • recopsese
plural I (noi)
  • recoacem
 (să)
  • recoacem
  • recoceam
  • recoapserăm
  • recopseserăm
  • recopsesem
a II-a (voi)
  • recoaceți
 (să)
  • recoaceți
  • recoceați
  • recoapserăți
  • recopseserăți
  • recopseseți
a III-a (ei, ele)
  • recoc
 (să)
  • recoacă
  • recoceau
  • recoapseră
  • recopseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recoacere, recoacerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi recoace DEX '98 DEX '09

recoace, recocverb

  • 1. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • re- + coace. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.