opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECLAMAGIU1, reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care face reclamații nefondate, neserioase, care are mania de a reclama (2). – Reclama + suf. -giu.

RECLAMAGIU1, reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care face reclamații nefondate, neserioase, care are mania de a reclama (2). – Reclama + suf. -giu.

RECLAMAGIU2, reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.

RECLAMAGIU2, reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.

reclamagiu1 sm [At: DL / Pl: ~ii / E: reclama + -giu] (Fam) Persoană care obișnuiește să facă reclamații (2) neîntemeiate.

reclamagiu2 sm [At: DL / Pl: ~ii / E: reclamă + -(a)giu] (Fam; șdp) Persoană care își face multă publicitate.

RECLAMAGIU, reclamagii, s. m. 1. (Familiar) Persoană care face reclamații neserioase. 2. Cel care caută să-și facă multă reclamă, multă publicitate, cel care face mult zgomot în jurul persoanei sale; lăudăros.

RECLAMAGIU1 ~i m. fam. Persoană care face reclamații (fără a avea motive suficiente). /a reclama + suf. ~giu

RECLAMAGIU2 ~i m. fam. Persoană care își face reclamă. /reclamă + suf. ~agiu

*reclamagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. reclamă cu suf. turcesc -giŭ). Fam. Persoană care-șĭ face prea multă reclamă, care-șĭ trîmbițează meritele reale saŭ presupuse.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reclamagiu (fam.) (desp. re-cla-) s. m., art. reclamagiul; pl. reclamagii, art. reclamagiii (desp. -gi-ii)

reclamagiu (fam.) (re-cla-) s. m., art. reclamagiul; pl. reclamagii, art. reclamagiii (-gi-ii)

reclamagiu (lăudăros, persoană care are mania de a reclama), s. m. (sil. -cla-) art. reclamagiul; pl. reclamagii, art. reclamagiii

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

reclamagiu, reclamagii s. m. 1. persoană care face reclamații fără un motiv serios, care are mania de a reclama 2. lăudăros, persoană care își face singură reclamă / publicitate

Intrare: reclamagiu (lăudăros)
  • silabație: re-cla- info
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reclamagiu
  • reclamagiul
  • reclamagiu‑
plural
  • reclamagii
  • reclamagiii
genitiv-dativ singular
  • reclamagiu
  • reclamagiului
plural
  • reclamagii
  • reclamagiilor
vocativ singular
  • reclamagiule
plural
  • reclamagiilor
Intrare: reclamagiu (reclamant)
  • silabație: re-cla- info
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reclamagiu
  • reclamagiul
  • reclamagiu‑
plural
  • reclamagii
  • reclamagiii
genitiv-dativ singular
  • reclamagiu
  • reclamagiului
plural
  • reclamagii
  • reclamagiilor
vocativ singular
  • reclamagiule
plural
  • reclamagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reclamagiu, reclamagiisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care își face reclamă, publicitate. DEX '09 DLRLC
    sinonime: lăudăros
etimologie:
  • Reclamă + sufix -agiu. DEX '09

reclamagiu, reclamagiisubstantiv masculin

  • 1. familiar Persoană care face reclamații nefondate, neserioase, care are mania de a reclama. DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Reclama + sufix -giu. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.