RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECITATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care recită ceva. /<fr. récitateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care recită. [Cf. fr. récitateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care recită. (< fr. récitateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECITATÓR s. declamator. (Un bun ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recitatór s. m., pl. recitatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recitatoáre s. f., g.-d. art. recitatoárei; pl. recitatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

recitator, interpret al secțiunilor declamate ale unei lucrări vocale sau vocal-instrumentale. Inițial desemna cântărețul căruia îi era rezervată partea narativă a textului în drama liturgică*, sens extins și asupra „povestitorului” (în pasiune*, evanghelistul) cantatei* și oratoriului*. În sec. 17-18, r. era numit solistul* unui ansamblu coral (v. cor). În muzica simf. și vocal-simf. a sec. 20, r. intervine în lucrare printr-o parte exclusiv declamată (în versuri sau proză).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink