opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECITANT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

RECITANT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

recitant, ~ă [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr récitant] 1 a (D. voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2 smf Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, execută recitative.

RECITANT, -Ă adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. // s.m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cîntă recitative. [< fr. récitant].

RECITANT, -Ă I. adj. (despre voci, instrumente) care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. II. s. m. solist care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. (< fr. récitant)

RECITANT ~tă (~ți, ~te) (despre voci sau instrumente). Care execută singur partea principală a unei bucați muzicale. /<fr. récitant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recitant adj. m., s. m., pl. recitanți; f. recitantă, pl. recitante

recitant2 s. m., pl. recitanți

recitant1 adj. m., pl. recitanți; f. recitantă, pl. recitante

recitant adj. m., s. m., pl. recitanți; f. sg. recitantă, pl. recitante

Intrare: recitant (adj.)
recitant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recitant
  • recitantul
  • recitantu‑
  • recitantă
  • recitanta
plural
  • recitanți
  • recitanții
  • recitante
  • recitantele
genitiv-dativ singular
  • recitant
  • recitantului
  • recitante
  • recitantei
plural
  • recitanți
  • recitanților
  • recitante
  • recitantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: recitant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recitant
  • recitantul
  • recitantu‑
plural
  • recitanți
  • recitanții
genitiv-dativ singular
  • recitant
  • recitantului
plural
  • recitanți
  • recitanților
vocativ singular
  • recitantule
  • recitante
plural
  • recitanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recitant, recitantăadjectiv

  • 1. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

recitant, recitanțisubstantiv masculin
recitantă, recitantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.