RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récepissé, germ. Rezepisse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECIPÍSĂ ~e f. Dovada care atestă recepționarea sau restituirea a ceva (bani, bunuri materiale etc.); chitanță. [G.-D. recipisei] /<fr. récepissé, germ. Rezepisse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECIPÍSĂ s.f. Adeverință, dovadă oficială, autentică care confirmă primirea unor acte, a unor telegrame etc. [< fr. récépissé, cf. lat. recepisse – a fi primit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECIPÍSĂ s. f. înscris oficial, autentic, care confirmă primirea unor acte, telegrame etc. (după fr. récépissé, germ. Rezepisse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECIPÍSĂ s. v. chitanță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink