6 definiții pentru recipiendară
Explicative DEX
RECIPIENDAR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.
RECIPIENDAR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECIPIENDAR, -Ă, recipiendari, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care urmează să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită; p. ext. persoană care urmează să primească un titlu, o funcție etc. Într-o zi, fiind de rînd la esamenele de bacalaureat, vede numele familiei ofițerului de la Izlaz pe lista candidaților și, cînd se înfățișează recipiendarul, îl întreabă dacă cunoaște un ofițer cu același nume. GHICA, S. 164.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recipiendár, -ă s. (lat. recipiendus, care trebuĭe primit, d. recipere, a primi. V. rețetă). Rar. Persoană care trebuĭe să fie primită solemn într’o societate: discursu recipiendaruluĭ la Academie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
recipiendară (înv.) (desp. -pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendarei; pl. recipiendare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recipiendară (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendarei; pl. recipiendare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recipiendară s. f. (sil. -pi-en-), g.-d. art. recipiendarei; pl. recipiendare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -pi-en-
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
recipiendar, recipiendarisubstantiv masculin recipiendară, recipiendaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Într-o zi, fiind de rînd la esamenele de bacalaureat, vede numele familiei ofițerului de la Izlaz pe lista candidaților și, cînd se înfățișează recipiendarul, îl întreabă dacă cunoaște un ofițer cu același nume. GHICA, S. 164. DLRLC
- 1.1. Persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- récipiendaire DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.