RECIDIVA, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

recidiva vi [At: BABEȘ, O. A. I, 344 / Pzi: ~vez / E: fr récidiver] 1 (Med; d. o boală) A se manifesta din nou după vindecare clinică. 2 (Jur) A săvârși o recidivă (2).

RECIDIVA, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.; despre un fost delincvent) A comite un delict identic sau de aceeași natură cu cel pentru care a suferit o condamnare. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare aparentă; a reapărea, a reîncepe, a reveni. Tumoarea a recidivat, invadînd... brațul. PARHON, O. A. I 2. Se găsesc cazuri în care o febră cu un tip oarecare își schimbă cu totul tipul cînd boala recidivează. BABEȘ, O. A. I 344.

RECIDIVA vb. I. intr. 1. (Despre un fost delincvent) A repeta același delict, aceeași crimă. 2. (Despre o boală) A se manifesta din nou după o aparentă vindecare. [< fr. récidiver].

RECIDIVA vb. intr. 1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni. 2. a săvârși o recidivă (2). (< fr. récidiver)

A RECIDIVA ~ez intranz. 1) jur. (despre persoane) A se afla în stare de recidivă. 2) (despre o boală) A apărea din nou după un tratament. /<fr. récidiver

RECIDIVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.

recidivă sf [At: CORNEA, E. I, 68/20 / V: (înv) ~iti~, reți~, rețed~, rețidiv sn / Pl: ~ve / E: fr récidive, ger Rezidiv(e)] 1 (Med) Reapariție a unei boli după vindecare Si: (înv) recădere (2). 2 Săvârșire de către aceeași persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 3 (Pex) Repetare de către cineva a unei greșeli, a unei vini, a unei fapte condamnabile.

recitivă sf vz recidivă

rețedivă sf vz recidivă

rețidiv sn vz recidivă

rețidivă sf vz recidivă

RECIDIVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către aceeași persoană a unei noi infracțiuni. 2. (Med.), Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.

RECIDIVĂ, recidive, s. f. 1. (Jur.) Repetare a unei infracțiuni pentru care a suferit anterior o condamnare. După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ Fig. «N-o să mai iubesc», zisese Biata-mi inimă naivă. Dar văzîndu-te pe tine, A căzut în recidivă. TOPÎRCEANU, B. 56. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după o vindecare aparentă. După destulă vreme de mizerie, a venit recidiva și apoi, din fericire, moartea. CARAGIALE, N. S. 25.

RECIDIVĂ s.f. 1. Repetare a aceluiași delict, a aceleași crime. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli. [< fr. récidive, cf. lat. recidivus – care cade în aceeași greșeală].

RECIDIVĂ s. f. 1. reapariție, revenire a unei boli după vindecare; reîmbolnăvire. 2. (jur.) repetare de către cineva a aceleiași greșeli, infracțiuni. (< fr. récidive)

RECIDIVĂ ~e f. 1) jur. Infracțiune comisă de o persoană condamnată anterior. 2) med. Reapariție a unei boli după vindecare. /<fr. récidive, germ. Rezidiv(e)

recidivă f. 1. recădere în acelaș delict, în aceeaș crimă: recidiva atrage o agravațiune a pedepsei; 2. Med. revenirea unei boale.

*recidívă f., pl. e (mlat. recidiva, fem. d. cl. recidivus, d. recidere, a recădea, d. cádere, a cădea). Comiterea din noŭ a alteĭ greșelĭ: recidiva atrage o pedeapsă maĭ gravă, a cădea în recidivă. Med. Revenirea uneĭ boale: canceru are numeroase recidive.

*recidivéz v. intr. (mlat. recidivare, fr. récidiver). Cad în recidivă: criminal saŭ bolnav care recidivează. Revin, reapar (vorbind de boale): frigurile recidivează.

recidiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recidivez, 3 recidivează; conj. prez. 1 sg. să recidivez; 3 să recidiveze corectat(ă)

recidiva (a ~) vb., ind. prez. 3 recidivează

recidiva vb., ind. prez. 1 sg. recidivez, 3 sg. și pl. recidivează

recidivă s. f., g.-d. art. recidivei; pl. recidive

recidivă s. f., g.-d. art. recidivei; pl. recidive

recidivă s. f., g.-d. art. recidivei; pl. recidive

RECIDIVA vb. (MED.) a se întoarce, a reapărea, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.)

RECIDIVA vb. a se întoarce, a reapărea, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.)

RECIDIVĂ s. (MED.) (livr.) reșută, (înv.) recădere.

RECIDIVĂ s. (MED.) (înv.) recădere.