RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECHIZITORIÁL, -Ă adj. (Liv.) De rechizitoriu, acuzator. [Pron. -ri-al. / < fr. réquisitoriel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECHIZITORIÁL adj. v. acuzator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rechizitoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. rechizitoriáli; f. sg. rechizitoriálă, pl. rechizitoriále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink