recepționare sf [At: DL / Pl: ~nări / E: recepționa] 1 Recepție (4). 2 (Teh) Recepție (5).

RECEPȚIONARE, recepționări, s. f. 1. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei; luare în primire. 2. (În radiodifuziune) Receptare, captare.

RECEPȚIONARE s.f. 1. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei; primire, luare în primire. 2. Receptare, captare a undelor sonore, luminoase etc. [< recepționa].

RECEPȚIONER, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

recepționa vt [At: CADE / Pzi: ~nez / E: fr receptionner] 1 A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc. în urma unei verificări calitative și cantitative. 2 (Teh) A recepta.

recepționar, ~ă smf vz recepționer

recepționer, ~ă smf [At: NOM. PROF. 4 / V: ~nar / Pl: ~i, ~e / E: recepționa + -ar, cf fr réceptionnaire] 1 Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. 2 (Spc) Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate prin (poștă) Si: (rar) recepționist. 3 (Spc) Persoană care lucrează la serviciul de recepție (6) al unui hotel.

RECEPȚIONER, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f. Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc.. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

RECEPȚIONA, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire verificînd calitatea executării unei lucrări tehnice, a unui material etc. Comerțul socialist va trebui să recepționeze cu exigență mărfurile. GHEORGHIU-DEJ, R. 117. 2. (În radiodifuziune) A recepta.

RECEPȚIONAR, -Ă, recepționari, -e, s. m. și f. Persoană care are misiunea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care primește sau are misiunea de a primi cele expediate.

RECEPȚIONAR, -Ă, recepționari, -e, s. m. și f. Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). – După fr. réceptionnaire.

RECEPȚIONA vb. I. tr. 1. A verifica din punct de vedere al executării sau al calității, a lua în primire (un material, o lucrare etc.). 2. A recepta (unde radiofonice, emisiuni). [Pron. -ți-o-. / cf. fr. réceptionner].

RECEPȚIONAR, -Ă s.m. și f. v. recepționer.

RECEPȚIONER s.m. și f. 1. Persoană împuternicită să efectueze o recepție (1). 2. Persoană însărcinată cu primirea voiajorilor într-un hotel; recepționist. [Var. recepționar s.m.f. / cf. fr. réceptionnaire].

RECEPȚIONA vb. tr. 1. a lua în primire (o lucrare tehnică, un material etc.) după o verificare calitativă și cantitativă. 2. a recepta. (< fr. réceptionner)

RECEPȚIONER, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit să efectueze o recepție (1). 2. funcționar însărcinat cu primirea voiajorilor într-un hotel. (< fr. réceptionnaire)

A RECEPȚIONA ~ez tranz. 1) (obiecte, lucrări finisate etc.) A lua în primire, controlând calitatea. ~ o marfă. 2) (unde sonore, radiații etc.) A prinde cu ajutorul unui receptor; a recepta. [Sil. -ți-o-] /<fr. réceptionner

RECEPȚIONER ~i m. Persoană împuternicită să recepționeze ceva (materiale, poștă etc.). /<fr. réceptionnaire

recepționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționării; pl. recepționări

recepționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționării; pl. recepționări

recepționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. recepționării; pl. recepționări

recepționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. recepționez, 3 recepționează; 1 sg. să recepționez, 3 să recepționeze

recepționer (desp. -ți-o-) s. m., pl. recepționeri

recepționeră (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționerei; pl. recepționere

recepționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționează

recepționer (-ți-o-) s. m., pl. recepționeri

recepționeră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționerei; pl. recepționere

recepționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. recepționez, 3 sg. și pl. recepționează

recepționer s. m. (sil. -ți-o-), pl. recepționeri

recepționeră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. recepționerei; pl. recepționere

RECEPȚIONARE s. 1. preluare, primire. (~ mărfii.) 2. v. recepție. 3. (FIZ.) captare, înregistrare, prindere, receptare, (rar) captație. (~ a undelor sonore.)

RECEPȚIONARE s. 1. preluare, primire. (~ mărfii.) 2. recepție. (Cînd e termenul de ~ a lucrării?) 3. (FIZ.) captare, înregistrare, prindere, receptare, (rar) captație. (~ a undelor sonore.)

RECEPȚIONA vb. 1. a prelua, a primi. (A ~ marfa.) 2. (FIZ.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepta. (A ~ undele sonore.)

RECEPȚIONA vb. 1. a prelua, a primi. (A ~ marfă.) 2. (FIZ.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepta. (A ~ undele sonore.)

A recepționa ≠ a emite

RECEPȚIONER personal navigant calificat care prelungește certificatul de navigabilitate al unei aeronave, în urma testării acesteia.

recepționer, recepționeri s. m. homosexual pasiv.