RECEPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (Înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. réception, lat. receptio.

recepție sf [At: ALECSANDRI, T. 856 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr réception] Primire (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 2 (Îs) Discurs de ~ Discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. 3 Reuniune cu caracter festiv (mai ales în cercurile oficiale). 4 Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, în urma verificărilor de ordin cantitativ și calitativ Si: recepționare (1). 5 (Teh) Captare a semnalelor de telecomunicații, urmată de amplificarea și transformarea lor într-un mesaj (sonor, optic sau grafic) asemănător și de aceeași natură cu mesajul transmis Si: recepționare (2). 6 Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel și face repartizarea în camere a solicitatorilor.

RECEPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. ♦ Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. reception, lat. receptio.

RECEPȚIE, recepții, s. f. 1. Luare în primire a unor materiale sau lucrări în urma operațiilor de verificare făcute pe baza unor prescripții stabilite în prealabil. ◊ Comisie de recepție = comisie care face o recepție. Bază de recepție = loc unde se primesc cotele de la colectarea unor produse agricole. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma într-o altă formă de energie cu ajutorul căreia să se transmită știri, semnalizări etc. 3.. Reuniune cu caracter solemn și festiv, mai ales în cercurile oficiale. Cunoscuse, spunea el, la o recepție la legație, o femeie splendidă. CAMIL PETRESCU, U. N. 234. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții. REBREANU, R. I 252. 4. (Învechit) Primire, întîmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. (Atestat în forma recepțiune) O depeșă de la București anunță prefectului ca să prepare recepțiune directorului Ministeriului de Interne. ALECSANDRI, T. 856. ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Variantă: (învechit) recepțiune s. f.

RECEPȚIE s.f. 1. Primire. ♦ Luare în primire a unui material sau a unei lucrări pe baza unor verificări calitative. 2. Prindere, captare de unde sonore sau electromagnetice. 3. Reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ◊ Discurs de recepție = discurs de primire, de admitere ca membru la Academie. 4. Serviciu de primire a voiajorilor într-un hotel. [Gen. -iei, var. recepțiune s.f. / cf. fr. réception, lat. receptio].

RECEPȚIE s. f. I. 1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer (2). 3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♦ ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale. 2. faptul de a primi un membru într-o societate (academică). ♦ discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel. (< fr. réception, lat. receptio)

RECEPȚIE ~i f. 1) Luare în primire a unor materiale pe baza verificării lor cantitative și calitative. Când e termenul de ~? 2) Serviciu dintr-un hotel care se ocupă de evidența și cazarea oaspeților. 3) Reuniune cu caracter festiv, organizată cu un anumit prilej. 4) tehn. Primire a unei anumite forme de energie brută pentru a o transforma în energie utilizabilă. [G.-D. recepției; Sil. -ți-e] /<fr. réception, germ. Rezeption

recepțiune sf vz recepție

RECEPȚIUNE s. f. v. recepție.

RECEPȚIUNE s.f. v. recepție.

emisie-recepție s. f. în sint. aparat de emisie-recepție Emițător-receptor de radio portativ ◊ „Persoane aflate una față de alta la distanțe de sute de kilometri și dispunând de mici aparate de emisie-recepție («Walkie-talkie») vor putea discuta, din casă sau de pe stradă, prin intermediul unui satelit.” Sc. 28 XII 77 p. 5 (din emisie + recepție)

recepți(un)e f. 1. primire și modul de a primi pe cineva; 2. ceremonie prin care se face o primire solemnă.

*recepțiúne f. (lat. recéptio, -ónis. V. accepțiune, încep). Primire, luare în primire: recepțiunea uneĭ scrisorĭ, unuĭ edificiŭ. Modu de a primi: a face o bună recepțiune cuĭva. Primire de vizite cu ceremonial: ĭerĭ a fost recepțiune la curte. Ceremonia instalăriĭ într’o societate orĭ funcțiune: a pronunța un discurs de recepțiune la Academie. – Și -épție.

recepție (desp. -ți-e) s. f., art. recepția (desp. -ți-a), g.-d. art. recepției; pl. recepții, art. recepțiile (desp. -ți-i-)

recepție (-ți-e) s. f., art. recepția (-ți-a), g.-d. art. recepției; pl. recepții, art. recepțiile (-ți-i-)

recepție s. f. (sil. -ți-e), art. recepția (sil. -ți-a), g.-d. art. recepției; pl. recepții, art. recepțiile (sil. -ți-i-)

recepție

RECEPȚIE s. recepționare. (Când e termenul de ~?)

RECEPȚIE s. recepționare. (Cînd e termenul de ~?)

Recepție ≠ transmisie

DISCURS DE RECEPȚIE (< fr. discours de réception) Specie a elocvenței academice, discurs rostit de noul ales al unui for academic sau științific, în care ține să-și exprime mulțumirea sa de a face parte din forul respectiv, dezvoltînd apoi un subiect de specialitate sau mai adesea, făcînd elogiul predecesorului; de unde și denumirea de elogiu academic. Subiectul discursului de recepție poate fi însă luat și din domenii diferite (ex. discursul lui M. Sadoveanu despre poezia populară; discursul lui L. Blaga, în care face elogiul satului românesc). Ex. În discursul său de recepție la Academie în 1923, M. Sadoveanu, vorbind despre poezia populară, spunea: „Poporul este părintele meu literar. În popor se află panteonul meu literar, simplu și rustic, fără podoabe, ca natura, însă măreț ca și dînsa...”

RĂSPUNS LA DISCURSUL DE RECEPȚIE Discurs rostit de președintele Academiei sau al unei societăți savante, în care sînt arătate meritele și activitatea noului ales. Ex. Răspunsul lui G. Bogdan-Duică la discursul de recepție la Academie a scriitorului M. Sadoveanu (1923): „Domnule Sadoveanu, Primindu-te astăzi în mod sărbătoresc în Academia Română, noi, colegii d-tale, îți dăm un loc și o recunoaștere pe care poporul român ți-a dat-o pe deplin, călduroasă și neșovăitoare încă de mult timp. Ușa ți-a deschis-o acea recunoaștere neștirbită din partea națiunii; noi am bătut doar din palme la intrarea, totuși, foarte sfioasă între noi, a d-tale... Domnilor colegi, Biografia noului nostru coleg, pe cît o știu eu, este foarte scurtă. S-a născut în 1880, în 5 noiembrie, în județul Suceava, la Siret, în tîrgușorul Pașcani, pe care d-sa l-a zugrăvit de multe ori, ai cărui oameni au luat loc mare în opera nuvelistului. Colegul nostru a împlinit așadar 40 de ani, se află în toiul vieții bărbătești; și toți sîntem încredințați că energia sa fizică, sprijinul celei sufletești, îi va îngădui să sporească încă averea sa literară, care este drept o comoară a națiunii.”

a face recepția expr. a fura.