receptivitate sf [At: VASICI, M. I, 197/13 / E: ger Rezeptivität, fr réceptivité] 1 Predispoziție de a primi ușor impresii sau influențe din afară. 2 Însușirea de a fi receptiv (3). 3 Capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior. 4 (Med) Predispoziție a unui organism de a contracta ușor o boală infecțioasă, ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare.

RECEPTIVITATE s. f. sg. Însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi (ușor) impresii sau înrîuriri din afară. ♦ (Med.) Predispoziție de a contracta cu ușurință o boală (mai ales infecțioasă).

RECEPTIVITATE s.f. Însușirea de a fi receptiv. ♦ (Med.) Predispoziție la anumite boli. [Cf. fr. réceptivité].

RECEPTIVITATE s. f. însușirea de a fi receptiv. ◊ predispoziție, lipsă de rezistență la anumite boli. (< fr. réceptivité)

RECEPTIVITATE f. Caracter receptiv. ~ea spiritului. /<fr. réceptivité, germ. Rezeptivität

*receptivitáte f. (d. receptiv). Calitatea de a fi receptiv, de a putea primi impresiunile: receptivitatea copiilor. Med. Defectu de a te molipsi ușor: reaŭa igienă mărește receptivitatea organizmuluĭ.

receptivitate s. f., g.-d. art. receptivității

receptivitate s. f., g.-d. art. receptivității

receptivitate s. f., g.-d. art. receptivității

RECEPTIVITATE s. (fig.) deschidere. (~ spiritului cuiva.)

RECEPTIVITATE s. (fig.) deschidere. (~ spiritului cuiva.)