RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÁRE s.f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare; primire. [< recepta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÁRE s. v. recepționare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Receptare ≠ difuzare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

receptáre s. f., g.-d. art. receptării; pl. receptări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

A RECEPTÁ ~éz tranz. 1) (unde sonore, radiații etc.) A prinde cu ajutorul unui receptor; a recepționa. 2) fig. A sesiza, a observa în mod neașteptat; a surprinde. /cf. receptor, receptiv, recepție
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÁ vb. I. tr. A prinde, a capta; a recepționa (unde sonore, luminoase etc.). [< receptor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÁ vb. tr. a prinde, a capta; a recepționa unde sonore, luminoase etc. (< receptor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÁ vb. v. recepționa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

receptá vb., ind. prez. 1 sg. receptéz, 3 sg. și pl. recepteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink