recepționéră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f. Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc.. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECEPȚIONÉR ~i m. Persoană împuternicită să recepționeze ceva (materiale, poștă etc.). /<fr. réceptionnaire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECEPȚIONÉR s.m. și f. 1. Persoană împuternicită să efectueze o recepție (1). 2. Persoană însărcinată cu primirea voiajorilor într-un hotel; recepționist. [Var. recepționar s.m.f. / cf. fr. réceptionnaire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECEPȚIONÉR, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit să efectueze o recepție (1). 2. funcționar însărcinat cu primirea voiajorilor într-un hotel. (< fr. réceptionnaire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recepționér s. m. (sil. -ți-o-), pl. recepționéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECEPȚIONER personal navigant calificat care prelungește certificatul de navigabilitate al unei aeronave, în urma testării acesteia.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recepționer, recepționeri s. m. homosexual pasiv.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink