RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. ♦ Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. reception, lat. receptio.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECÉPȚIE ~i f. 1) Luare în primire a unor materiale pe baza verificării lor cantitative și calitative. Când e termenul de ~? 2) Serviciu dintr-un hotel care se ocupă de evidența și cazarea oaspeților. 3) Reuniune cu caracter festiv, organizată cu un anumit prilej. 4) tehn. Primire a unei anumite forme de energie brută pentru a o transforma în energie utilizabilă. [G.-D. recepției; Sil. -ți-e] /<fr. réception, germ. Rezeption
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECÉPȚIE s.f. 1. Primire. ♦ Luare în primire a unui material sau a unei lucrări pe baza unor verificări calitative. 2. Prindere, captare de unde sonore sau electromagnetice. 3. Reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ◊ Discurs de recepție = discurs de primire, de admitere ca membru la Academie. 4. Serviciu de primire a voiajorilor într-un hotel. [Gen. -iei, var. recepțiune s.f. / cf. fr. réception, lat. receptio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECÉPȚIE s. f. I. 1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer (2). 3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♦ ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale. 2. faptul de a primi un membru într-o societate (academică). ♦ discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel. (< fr. réception, lat. receptio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECÉPȚIE s. recepționare. (Când e termenul de ~?)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Recepție ≠ transmisie
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recépție s. f. (sil. -ți-e), art. recépția (sil. -ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
emísie-recépție s.f. în sint. aparat de emisie-recepție Emițător-receptor de radio portativ ◊ „Persoane aflate una față de alta la distanțe de sute de kilometri și dispunând de mici aparate de emisie-recepție («Walkie-talkie») vor putea discuta, din casă sau de pe stradă, prin intermediul unui satelit.” Sc. 28 XII 77 p. 5 (din emisie + recepție)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a face recepția expr. a fura.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink