opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECALIFICARE, recalificări, s. f. 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. – V. recalifica.

RECALIFICARE, recalificări, s. f. 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. – V. recalifica.

recalificare sf [At: PREDA, R. 317 / Pl: ~cări / E: recalifica] 1 Pregătire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale. 2 Calificare nou dobândită.

RECALIFICARE, recalificări, s. f. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale; (concretizat) calificare nou dobîndită. Curs de recalificare.

RECALIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) recalifica; (concr.) calificare nou obținută. [< recalifica].

RECALIFICARE s. f. 1. pregătire în vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) probă susținută de un sportiv, de o echipă pentru a se califica mai departe într-o competiție. (< recalifica)

recalificare s. f. 1971 Pregătire în vederea obținerii unei noi calificări v. recalifica (din recalifica; DEX, DN3)

RECALIFICA, recalific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Pref. re- + califica.

recalifica [At: DL / Pzi: recalific / E: re1- + califica] 1-2 vtr A (se) instrui în vederea obținerii unor noi calificări profesionale. 3-4 vt A da (sau a obține) o nouă calificare.

RECALIFICA, recalific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re1- + califica.

RECALIFICA, recalific, vb. I. Tranz. A pregăti, a instrui în vederea unei noi calificări profesionale. Alți cinci sudori au fost recalificați la locul de muncă.

RECALIFICA vb. I. tr., refl. A (se) pregăti, a (se) instrui pentru o nouă calificare profesională; a (se) califica din nou. [P.i. recalific. / < re- + califica].

RECALIFICA vb. tr., refl. a (se) pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. (< re1- + califica)

recalifica vb. refl. I A se pregăti în vederea unei noi calificări profesionale ◊ „Reciclare, recalificare, policalificare. Meserii apar, dispar, se transformă, slujitorii lor se recalifică pentru a ține pasul cu evoluția științei și tehnicii.” Săpt. 12 III 71 p. 4 (din re- + califica; SMFC II 74, FC II 205; DEX, DN3)

A SE RECALIFICA mă recalific intranz. A se califica din nou; a se pregăti în vederea unei noi calificări profesionale. /re- + a se califica

A RECALIFICA recalific tranz. A califica din nou; a supune unei noi calificări. /re- + a califica

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recalificare s. f., g.-d. art. recalificării; pl. recalificări

recalificare s. f., g.-d. art. recalificării; pl. recalificări

recalificare s. f., pl. recalificări

recalifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recalific, 2 sg. recalifici, 3 recalifică; conj. prez. 1 sg. să recalific, 3 să recalifice

recalifica (a ~) vb., ind. prez. 3 recalifică

recalifica vb., ind. prez. 1 sg. recalific, 3 sg. și pl. recalifică

Intrare: recalificare
recalificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recalificare
  • recalificarea
plural
  • recalificări
  • recalificările
genitiv-dativ singular
  • recalificări
  • recalificării
plural
  • recalificări
  • recalificărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: recalifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recalifica
  • recalificare
  • recalificat
  • recalificatu‑
  • recalificând
  • recalificându‑
 singular plural
  • recalifică
  • recalificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recalific
 (să)
  • recalific
  • recalificam
  • recalificai
  • recalificasem
a II-a (tu)
  • recalifici
 (să)
  • recalifici
  • recalificai
  • recalificași
  • recalificaseși
a III-a (el, ea)
  • recalifică
 (să)
  • recalifice
  • recalifica
  • recalifică
  • recalificase
plural I (noi)
  • recalificăm
 (să)
  • recalificăm
  • recalificam
  • recalificarăm
  • recalificaserăm
  • recalificasem
a II-a (voi)
  • recalificați
 (să)
  • recalificați
  • recalificați
  • recalificarăți
  • recalificaserăți
  • recalificaseți
a III-a (ei, ele)
  • recalifică
 (să)
  • recalifice
  • recalificau
  • recalificară
  • recalificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recalificare, recalificărisubstantiv feminin

  • 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Curs de recalificare. DLRLC
  • 2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • vezi recalifica DEX '09 DEX '98 DN

recalifica, recalificverb

  • 1. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Alți cinci sudori au fost recalificați la locul de muncă. DLRLC
etimologie:
  • Prefix re- + califica. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.