opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECALIBRARE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.

RECALIBRARE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.

recalibrare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: recalibra] Operația prin care o piesă, o armă, o țeavă etc. este calibrată din nou.

RECALIBRARE s.f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei. [< recalibra].

RECALIBRA, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

recalibra vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: re1- + calibra] A calibra din nou o piesă, o armă, o țeavă etc.

RECALIBRA, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Re1- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

RECALIBRA vb. I. tr. A calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). [< fr. recalibrer].

RECALIBRA vb. tr. a calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). (< fr. recalibrer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recalibrare (desp. -li-bra) s. f., g.-d. art. recalibrării; pl. recalibrări

recalibrare (-li-bra) s. f., g.-d. art. recalibrării; pl. recalibrări

recalibrare s. f., pl. recalibrări

recalibra (a ~) (desp. -li-bra) vb., ind. prez. 1 sg. recalibrez, 3 recalibrează; conj. prez. 1 sg. să recalibrez, 3 să recalibreze

recalibra (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibrează

recalibra vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. recalibrez, 3 sg. și pl. recalibrează

Intrare: recalibrare
recalibrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recalibrare
  • recalibrarea
plural
  • recalibrări
  • recalibrările
genitiv-dativ singular
  • recalibrări
  • recalibrării
plural
  • recalibrări
  • recalibrărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: recalibra
  • silabație: -li-bra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recalibra
  • recalibrare
  • recalibrat
  • recalibratu‑
  • recalibrând
  • recalibrându‑
 singular plural
  • recalibrează
  • recalibrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recalibrez
 (să)
  • recalibrez
  • recalibram
  • recalibrai
  • recalibrasem
a II-a (tu)
  • recalibrezi
 (să)
  • recalibrezi
  • recalibrai
  • recalibrași
  • recalibraseși
a III-a (el, ea)
  • recalibrează
 (să)
  • recalibreze
  • recalibra
  • recalibră
  • recalibrase
plural I (noi)
  • recalibrăm
 (să)
  • recalibrăm
  • recalibram
  • recalibrarăm
  • recalibraserăm
  • recalibrasem
a II-a (voi)
  • recalibrați
 (să)
  • recalibrați
  • recalibrați
  • recalibrarăți
  • recalibraserăți
  • recalibraseți
a III-a (ei, ele)
  • recalibrează
 (să)
  • recalibreze
  • recalibrau
  • recalibrară
  • recalibraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recalibrare, recalibrărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi recalibra DEX '09 DEX '98 DN

recalibra, recalibrezverb

  • 1. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.