10 definiții pentru „recalcitrant”   declinări

RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNT adj. 1. v. încăpățânat. 2. v. indisciplinat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpățânat; îndărătnic; refractar. /<fr. récalcitrant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNT, -Ă adj. Încăpățânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNT, -Ă adj. încăpățânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< fr. récalcitrant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

recalcitránt adj. m. (sil. -trant), pl. recalcitránți; f. sg. recalcitrántă, pl. recalcitránte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recalcitrant a. care rezistă cu încăpățânare.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*recalcitránt, -ă adj. (lat. recálcitrans, -ántis, care azvîrle, vorbind de caĭ; fr. récalcitrant). Îndărătnic, rebel: elev recalcitrant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink