RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNȚĂ ~e f. Caracter recalcitrant; indisciplină; încăpățânare. /<fr. récalcitrance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNȚĂ s.f. Faptul de a fi recalcitrant; îndărătnicie, nesupunere; încăpățânare. [Cf. fr. récalcitrance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNȚĂ s. f. faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, îndărătnicie. (< fr. récalcitrance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNȚĂ s. v. indisciplină, încăpățânare, îndărătnicie, neascultare, nedisciplină, nesupunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recalcitránță s. f. (sil. -tran-), g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink