opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REBĂTUT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

REBĂTUT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătut, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~uți, ~e / E: rebate] (D. texte) Care a fost bătut din nou la mașină (pentru corecturi, adăugiri etc.).

REBATE, rebat, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebate vtr [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: rebat / E: re1- + bate] (Rar) 1-2 A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc.

REBATE, rebat, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Re1- + bate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rebătut adj. m., pl. rebătuți; f. sg. rebătută, pl. rebătute

rebate vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebat, 3 sg. rebate

Intrare: rebătut
rebătut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebătut
  • rebătutul
  • rebătutu‑
  • rebătută
  • rebătuta
plural
  • rebătuți
  • rebătuții
  • rebătute
  • rebătutele
genitiv-dativ singular
  • rebătut
  • rebătutului
  • rebătute
  • rebătutei
plural
  • rebătuți
  • rebătuților
  • rebătute
  • rebătutelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rebate
verb (VT606)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rebate
  • rebatere
  • rebătut
  • rebătutu‑
  • rebătând
  • rebătându‑
 singular plural
  • rebate
  • rebateți
  • rebăteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rebat
 (să)
  • rebat
  • rebăteam
  • rebătui
  • rebătusem
a II-a (tu)
  • rebați
 (să)
  • rebați
  • rebăteai
  • rebătuși
  • rebătuseși
a III-a (el, ea)
  • rebate
 (să)
  • rebată
  • rebătea
  • rebătu
  • rebătuse
plural I (noi)
  • rebatem
 (să)
  • rebatem
  • rebăteam
  • rebăturăm
  • rebătuserăm
  • rebătusem
a II-a (voi)
  • rebateți
 (să)
  • rebateți
  • rebăteați
  • rebăturăți
  • rebătuserăți
  • rebătuseți
a III-a (ei, ele)
  • rebat
 (să)
  • rebată
  • rebăteau
  • rebătură
  • rebătuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rebătut, rebătutăadjectiv

  • 1. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi rebate DEX '98 DEX '09

rebate, rebatverb

  • 1. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Prefix re- + bate. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.