9 definiții pentru rebuta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REBUTA, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.
REBUTA, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
rebuta vt [At: CONTEMP. 1956, nr. 503, 2/5 / Pzi: ~tez / E: fr rebuter] 1 A respinge (ceva) ca necorespunzător. 2 A declara rebut (1) un produs.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REBUTA, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge (ceva) ca necorespunzător. E un transport pe care l-au rebutat la depozit. DAVIDOGLU, C. 33.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REBUTA vb. I. tr. A da (ceva) la rebut; a respinge, a arunca (ca necorespunzător). [< fr. rebuter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REBUTA vb. tr. a respinge (ceva) ca necorespunzător; a da un produs la rebut. (< fr. rebuter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REBUTA ~ez tranz. (produse) A trece la rebuturi; a considera ca necorespunzător cerințelor stabilite. /<fr. rebuter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rebuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rebutez, 3 rebutează; conj. prez. 1 sg. să rebutez, 3 să rebuteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rebuta (a ~) vb., ind. prez. 3 rebutează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rebuta vb., ind. prez. 1 sg. rebutez, 3 sg. și pl. rebutează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rebuta, rebutezverb
- 1. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- E un transport pe care l-au rebutat la depozit. DAVIDOGLU, C. 33. DLRLC
-
etimologie:
- rebuter DEX '09 DEX '98 DN