REBONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a rebonifica; (concr.) suma rebonificată; rebonificație. [< rebonifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REBONIFICÁRE s. v. rebonificație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rebonificáre s. f., g.-d. art. rebonificării; pl. rebonificări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REBONIFICÁ vb. tr. a restitui cuiva suma avansată în contul unei mărfi, al unui serviciu etc. (< fr. rebonifier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rebonificá vb., ind. prez. 1 rebonífic, 3 sg. și pl. rebonífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink