REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

REBOBINÁRE s.f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. [< rebobina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rebobináre s. f. bobinare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. – Din fr. rebobiner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

REBOBINÁ vb. I. tr. 1. A bobina din nou (o mașină electrică). 2. (Cinem.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou cu începutul, după rulare. [P.i. -nez. / < fr. rebobiner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REBOBINÁ vb. tr. 1. a bobina din nou (o mașină electrică). 2. a readuce o bandă perforată sau magnetică ori un film în poziția inițială sau dorită. (< fr. rebobiner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rebobiná vb., ind. prez. 1 sg. rebobinéz, 3 sg. și pl. rebobineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink