7 definiții pentru rebo
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REBO, rebouri, s. n. Joc asemănător monoverbelor ilustrate, dar în care se folosesc numai desene. [Acc. și: rebo] – Din fr. rebot.
REBO, rebouri, s. n. Joc asemănător monoverbelor ilustrate, dar în care se folosesc numai desene. [Acc. și: rebo] – Din fr. rebot.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
rebo sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr rebot] Joc asemănător mono verbelor ilustrate, dar în care se folosesc numai desene.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REBO s.n. Gen de rebus avînd soluția, ca și monoverbul, într-un singur cuvînt, care rezultă din citirea ligamentată a unor imagini, formînd un tablou unitar. ◊ Rebo anagramat = rebo a cărui soluție se obține prin anagramarea literelor ce formează cuvintele ilustrate. [Pl. -ouri. / cf. fr. rebot – joc cu mingea].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REBO s. n. rebus având soluția, alcătuită, ca și monoverbul, dintr-un singur cuvânt. (< fr. rebot)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rebo (joc) s. n., art. reboul; pl. rebouri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rebo s. n., art. reboul; pl. rebouri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rebo s. n., art. reboul; pl. rebouri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: rébo/rebóuri, rébo/rébouri, rebó/rebóuri
substantiv neutru (N78) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rebo, rebourisubstantiv neutru
- 1. Joc asemănător monoverbelor ilustrate, dar în care se folosesc numai desene. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Rebo anagramat = rebo a cărui soluție se obține prin anagramarea literelor ce formează cuvintele ilustrate. DN
-
etimologie:
- rebot DEX '09 DEX '98 DN