REBÓ, rebouri, s. n. Joc asemănător monoverbelor ilustrate, dar în care se folosesc numai desene. [Acc. și: rébo] – Din fr. rebot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RÉBO s.n. Gen de rebus având soluția, ca și monoverbul, într-un singur cuvânt, care rezultă din citirea ligamentată a unor imagini, formând un tablou unitar. ◊ Rebo anagramat = rebo a cărui soluție se obține prin anagramarea literelor ce formează cuvintele ilustrate. [Pl. -ouri. / cf. fr. rebot – joc cu mingea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RÉBO s. n. rebus având soluția, alcătuită, ca și monoverbul, dintr-un singur cuvânt. (< fr. rebot)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rebó s. n., art. rebóul; pl. rebóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink