opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REBEGIT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegit, -ă adj.] – V. rebegi.

REBEGIT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegit, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegit, ~ă a [At: POLIZU / V: (rar) răb~, ribig~ / Pl: ~iți, ~e / E: rebegi] 1 Pătruns de frig Si: amorțit (1), înghețat, înțepenit. 2 Stors de puteri. 3 Fără chef Si: abătut (2).

REBEGIT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. (Popular) Pătruns de frig, înțepenit, amorțit de ger, înghețat. La întoarcere, rebegiți de frig, ne abatem pe la Neculai... să ne mai încălzim. VLAHUȚĂ, O. A. 387. Vîntul de-afară duhnește pe ușă, aruncînd înăuntru o fetiță foarte rebegită. CARAGIALE, O. I 362. 2. Răgușit. Ai înnebunit, omule? șopti cu glas rebegit de spaimă. REBREANU, P. S. 97.

RĂBEGIT, -Ă adj. v. rebegit.

REBEGI, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

REBEGI, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

răbegit, ~ă a vz rebegit

rebegi [At: POLIZU / V: (reg) ribigi, răbigi / Pzi: ~egesc / E: ns cf mg rebeg „tremură”] 1 vi A amorți de frig. 2 vi A se zgribuli. 3 vr (Reg; d. animale) A răci (17). 4 vr (Reg) A slăbi, arătând rău. 5 vr (Reg) A se rablagi (2).

ribigi v vz rebegi

ribigit, ~ă a vz rebegit

REBEGI, rebegesc, vb. IV. Intranz. (Uneori determinat prin «de frig») A amorți, a înlemni, a îngheța; a se zgribuli de frig. – Variantă: ribigi (ȘEZ. IV 128) vb. IV.

RIBIGI vb. IV v. rebegi.

A SE REBEGI mă ~esc intranz. A pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală; a se ramoli. /<ung. rebegni

A REBEGI ~esc 1. tranz. A face să se rebegească. 2. intranz. A îngheța, înțepenind de frig. /<ung. rebegni

rebegì v. a înțepeni de frig, a amorți: barza de frig rebegită ISP. [Origină necunoscută].

rebegésc (mă) v. refl. (ung. rebegni și remegni, a te teme, a tremura). Fam. Amorțesc de frig, înțepenesc, mă îngurzesc: ce te-aĭ rebegit așa? Fig. Îmĭ ĭaŭ o înfățișare păcătoasă, sărăcăcĭoasă. – În nord ribe- și răbi-, în sud și răbe-: răbegit de frig (VR. 1920, 10, 517).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rebegit

rebegit.

rebegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegesc, 3 sg. rebegește, imperf. 1 rebegeam; conj. prez. 1 sg. să rebegesc, 3 să rebegească

rebegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegesc, imperf. 3 sg. rebegea; conj. prez. 3 să rebegească

rebegi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegesc, imperf. 3 sg. rebegea; conj. prez. 3 sg. și pl. rebegească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REBEGIT adj. v. zgribulit.

REBEGIT adj. zgribulit. (Om ~.)

REBEGI vb. v. zgribuli.

REBEGI vb. a se zgribuli.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rebegi (rebegesc, rebegit), vb. – A amorți de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incertă. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der. rebegeală, s. f. (frig).

Intrare: rebegit
rebegit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebegit
  • rebegitul
  • rebegitu‑
  • rebegită
  • rebegita
plural
  • rebegiți
  • rebegiții
  • rebegite
  • rebegitele
genitiv-dativ singular
  • rebegit
  • rebegitului
  • rebegite
  • rebegitei
plural
  • rebegiți
  • rebegiților
  • rebegite
  • rebegitelor
vocativ singular — —
plural — —
răbegit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbegit
  • răbegitul
  • răbegitu‑
  • răbegită
  • răbegita
plural
  • răbegiți
  • răbegiții
  • răbegite
  • răbegitele
genitiv-dativ singular
  • răbegit
  • răbegitului
  • răbegite
  • răbegitei
plural
  • răbegiți
  • răbegiților
  • răbegite
  • răbegitelor
vocativ singular — —
plural — —
ribigit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rebegi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rebegi
  • rebegire
  • rebegit
  • rebegitu‑
  • rebegind
  • rebegindu‑
 singular plural
  • rebegește
  • rebegiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rebegesc
 (să)
  • rebegesc
  • rebegeam
  • rebegii
  • rebegisem
a II-a (tu)
  • rebegești
 (să)
  • rebegești
  • rebegeai
  • rebegiși
  • rebegiseși
a III-a (el, ea)
  • rebegește
 (să)
  • rebegească
  • rebegea
  • rebegi
  • rebegise
plural I (noi)
  • rebegim
 (să)
  • rebegim
  • rebegeam
  • rebegirăm
  • rebegiserăm
  • rebegisem
a II-a (voi)
  • rebegiți
 (să)
  • rebegiți
  • rebegeați
  • rebegirăți
  • rebegiserăți
  • rebegiseți
a III-a (ei, ele)
  • rebegesc
 (să)
  • rebegească
  • rebegeau
  • rebegiră
  • rebegiseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ribigi
  • ribigire
  • ribigit
  • ribigitu‑
  • ribigind
  • ribigindu‑
 singular plural
  • ribigește
  • ribigiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ribigesc
 (să)
  • ribigesc
  • ribigeam
  • ribigii
  • ribigisem
a II-a (tu)
  • ribigești
 (să)
  • ribigești
  • ribigeai
  • ribigiși
  • ribigiseși
a III-a (el, ea)
  • ribigește
 (să)
  • ribigească
  • ribigea
  • ribigi
  • ribigise
plural I (noi)
  • ribigim
 (să)
  • ribigim
  • ribigeam
  • ribigirăm
  • ribigiserăm
  • ribigisem
a II-a (voi)
  • ribigiți
 (să)
  • ribigiți
  • ribigeați
  • ribigirăți
  • ribigiserăți
  • ribigiseți
a III-a (ei, ele)
  • ribigesc
 (să)
  • ribigească
  • ribigeau
  • ribigiră
  • ribigiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rebegit, rebegităadjectiv

  • 1. Pătruns de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zgribulit înghețat
    • format_quote La întoarcere, rebegiți de frig, ne abatem pe la Neculai... să ne mai încălzim. VLAHUȚĂ, O. A. 387. DLRLC
    • format_quote Vîntul de-afară duhnește pe ușă, aruncînd înăuntru o fetiță foarte rebegită. CARAGIALE, O. I 362. DLRLC
  • 2. Stors de puteri. DEX '09 DEX '98
    sinonime: istovit vlăguit
  • 3. Răgușit. DLRLC
    sinonime: răgușit
    • format_quote Ai înnebunit, omule? șopti cu glas rebegit de spaimă. REBREANU, P. S. 97. DLRLC
etimologie:
  • vezi rebegi DEX '98 DEX '09

rebegi, rebegescverb

  • 1. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zgribuli
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.