REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAUDIÉRE s.f. Acțiunea de a reaudia și rezultatul ei; reascultare. [Pron. re-a-u-di-e-. / < reaudia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAUDIÉRE s. (JUR.) reascultare. (~ unui martor.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reaudiére s. f. (sil. re-a-) audiere
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Re1- + audia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAUDIÁ vb. I. tr. A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pron. re-a-u-di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < re- + audia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAUDIÁ vb. tr. 1. (jur.) a audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. 2. a asculta (ceva) din nou; a reasculta. (< re1- + audia)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAUDIÁ vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reaudiá vb. (sil. re-a-) audia
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink