REATRIBUÍRE, reatribuiri, s. f. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reatribui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Re1- + atribui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reatribuí vb., ind. prez. 1 sg. reatríbui, 3 sg. și pl. reatríbuie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink