2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rearbitrat, ~ă a [At: MDA ms / P: re-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: rearbitra] (Jur; d. litigii) Soluționat din nou după desființarea de către organul de control competent a primei hotărâri pronunțate.

REARBITRA, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

rearbitra vt [At: DN3 / P: re-a~ / Pzi: ~rez / E: re1- + arbitra] (Jur) A soluționa din nou un litigiu arbitrai după desființarea de către organul de control competent a primei hotărâri pronunțate.

REARBITRA, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate. [Pr.: re-ar-] – Re1- + arbitra.

REARBITRA vb. I. tr. (Jur.) A rezolva din nou un litigiu arbitral. [< re- + arbitra].

REARBITRA vb. tr. (jur.) a rezolva din nou un litigiu arbitral. (< re1- + arbitra)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rearbitra (a ~) (desp. re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 1 sg. rearbitrez, 3 rearbitrea; conj. prez. 1 sg. să rearbitrez, 3 să rearbitreze

rearbitra (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitrea

rearbitra vb. (sil. re-ar-, -tra), ind. prez. 1 sg. rearbitrez, 3 sg. și pl. rearbitrea

Intrare: rearbitrat
rearbitrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rearbitrat
  • rearbitratul
  • rearbitratu‑
  • rearbitra
  • rearbitrata
plural
  • rearbitrați
  • rearbitrații
  • rearbitrate
  • rearbitratele
genitiv-dativ singular
  • rearbitrat
  • rearbitratului
  • rearbitrate
  • rearbitratei
plural
  • rearbitrați
  • rearbitraților
  • rearbitrate
  • rearbitratelor
vocativ singular
plural
Intrare: rearbitra
  • silabație: re-ar-bi-tra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rearbitra
  • rearbitrare
  • rearbitrat
  • rearbitratu‑
  • rearbitrând
  • rearbitrându‑
singular plural
  • rearbitrea
  • rearbitrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rearbitrez
(să)
  • rearbitrez
  • rearbitram
  • rearbitrai
  • rearbitrasem
a II-a (tu)
  • rearbitrezi
(să)
  • rearbitrezi
  • rearbitrai
  • rearbitrași
  • rearbitraseși
a III-a (el, ea)
  • rearbitrea
(să)
  • rearbitreze
  • rearbitra
  • rearbitră
  • rearbitrase
plural I (noi)
  • rearbitrăm
(să)
  • rearbitrăm
  • rearbitram
  • rearbitrarăm
  • rearbitraserăm
  • rearbitrasem
a II-a (voi)
  • rearbitrați
(să)
  • rearbitrați
  • rearbitrați
  • rearbitrarăți
  • rearbitraserăți
  • rearbitraseți
a III-a (ei, ele)
  • rearbitrea
(să)
  • rearbitreze
  • rearbitrau
  • rearbitra
  • rearbitraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rearbitra, rearbitrezverb

  • 1. științe juridice A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. DEX '09 DN
etimologie:
  • Prefix re- + arbitra. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.