2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rearbitrat, ~ă a [At: MDA ms / P: re-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: rearbitra] (Jur; d. litigii) Soluționat din nou după desființarea de către organul de control competent a primei hotărâri pronunțate.
REARBITRA, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rearbitra vt [At: DN3 / P: re-a~ / Pzi: ~rez / E: re1- + arbitra] (Jur) A soluționa din nou un litigiu arbitrai după desființarea de către organul de control competent a primei hotărâri pronunțate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REARBITRA, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate. [Pr.: re-ar-] – Re1- + arbitra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
REARBITRA vb. I. tr. (Jur.) A rezolva din nou un litigiu arbitral. [< re- + arbitra].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REARBITRA vb. tr. (jur.) a rezolva din nou un litigiu arbitral. (< re1- + arbitra)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rearbitra (a ~) (desp. re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 1 sg. rearbitrez, 3 rearbitrează; conj. prez. 1 sg. să rearbitrez, 3 să rearbitreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rearbitra (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitrează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rearbitra vb. (sil. re-ar-, -tra), ind. prez. 1 sg. rearbitrez, 3 sg. și pl. rearbitrează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: re-ar-bi-tra
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rearbitra, rearbitrezverb
- 1. A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. DEX '09 DN
etimologie:
- Prefix re- + arbitra. DEX '09 DN