REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REARBITRÁRE s.f. Acțiunea de a rearbitra. [< rearbitra].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rearbitráre s. f. (sil. re-ar, -tra-), g.-d. art. rearbitrării; pl. rearbitrări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate. [Pr.: re-ar-] – Re1- + arbitra.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REARBITRÁ vb. I. tr. (Jur.) A rezolva din nou un litigiu arbitral. [< re- + arbitra].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REARBITRÁ vb. tr. (jur.) a rezolva din nou un litigiu arbitral. (< re1- + arbitra)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rearbitrá vb. (sil. re-ar-, -tra), ind. prez. 1 sg. rearbitréz, 3 sg. și pl. rearbitreáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink