opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REARANJARE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

REARANJARE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjare sf [At: DEX2 / P: re-a~ / Pl: ~jări / E: rearanja] 1 Aranjare după alte criterii. 2 Ajustare a ținutei. 3 Reprelucrare a unei piese muzicale.

REARANJA, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanja [At: DEX-S / P: re-a~ / Pzi: ~jez / E: re1- + aranja] 1 vt A aranja (1) după alte criterii. 2-3 vtr A (se) aranja (2-3) din nou. 4 vt A reprelucra o bucată muzicală.

REARANJA, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Re1- + aranja.

REARANJA vb. tr., refl. a (se) aranja din nou, după alte criterii. (< fr. réarranger)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rearanjare s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. rearanjării; pl. rearanjări

rearanja vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. rearanjez, 3 sg. și pl. rearanjează

Intrare: rearanjare
rearanjare substantiv feminin
  • silabație: re-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rearanjare
  • rearanjarea
plural
  • rearanjări
  • rearanjările
genitiv-dativ singular
  • rearanjări
  • rearanjării
plural
  • rearanjări
  • rearanjărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rearanja
  • silabație: re-a- info
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rearanja
  • rearanjare
  • rearanjat
  • rearanjatu‑
  • rearanjând
  • rearanjându‑
 singular plural
  • rearanjează
  • rearanjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rearanjez
 (să)
  • rearanjez
  • rearanjam
  • rearanjai
  • rearanjasem
a II-a (tu)
  • rearanjezi
 (să)
  • rearanjezi
  • rearanjai
  • rearanjași
  • rearanjaseși
a III-a (el, ea)
  • rearanjează
 (să)
  • rearanjeze
  • rearanja
  • rearanjă
  • rearanjase
plural I (noi)
  • rearanjăm
 (să)
  • rearanjăm
  • rearanjam
  • rearanjarăm
  • rearanjaserăm
  • rearanjasem
a II-a (voi)
  • rearanjați
 (să)
  • rearanjați
  • rearanjați
  • rearanjarăți
  • rearanjaserăți
  • rearanjaseți
a III-a (ei, ele)
  • rearanjează
 (să)
  • rearanjeze
  • rearanjau
  • rearanjară
  • rearanjaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rearanjare, rearanjărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi rearanja DEX '98 DEX '09

rearanja, rearanjezverb

  • 1. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Prefix re- + aranja. DEX '09 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.