2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REANGAJARE, reangajări, s. f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

REANGAJARE, reangajări, s. f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajare sf [At: BRĂESCU, A. 246 / P: re-an~ / Pl: ~jări / E: reangaja] Angajare (1) nouă.

REANGAJARE s.f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. ♦ (În vechea armată) Act de rămînere în cadrele active ale armatei ale unor grade inferioare (sergenți), care primeau primul grad de subofițer. [< reangaja].

REANGAJA, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

REANGAJA, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

reangaja [At: CONTEMP. 1952, nr. 305, 5/2 / P: re-an~ / Pzi: ~jez / E: re1- + angaja] 1-2 vtr A (se) angaja (1-2) din nou. 3 vr (Spc) A se angaja în cadrele permanente ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar).

REANGAJA vb. I. tr., refl. A (se) angaja din nou. ♦ refl. (În vechea armată) A se angaja în cadrele active ale armatei după terminarea stagiului obligatoriu. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / cf. fr. rengager].

REANGAJA vb. I. tr., refl. a (se) angaja din nou. II. refl. a se angaja în cadrele active ale armatei (după terminarea stagiului obligatoriu). (< fr. réengager)

A REANGAJA ~ez tranz. A angaja din nou; a reprimi. [Sil. re-a-] /<fr. réengager

A SE REANGAJA mă ~ez intranz. A se angaja în rândurile armatei active după terminarea serviciului militar obligatoriu. [Sil. re-a-] /<fr. réengager

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reangajare (desp. re-an-) s. f., g.-d. art. reangajării; pl. reangajări

reangajare (re-an-) s. f., g.-d. art. reangajării; pl. reangajări

reangajare s. f. (sil. re-an-) angajare

reangaja (a ~) (desp. re-an-) vb., ind. prez. 1 sg. reangajez, 3 reangajea, 1 pl. reangajăm; conj. prez. 1 sg. să reangajez, 3 să reangajeze; ger. reangajând

reangaja (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajează, 1 pl. reangajăm; conj. prez. 3 să reangajeze; ger. reangajând

reangaja vb. (sil. re-an-) angaja

reangaja (e-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. reangajează, 1 pl. reangajăm, ger. reangajînd)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REANGAJARE s. reprimire. (~ cuiva în serviciu.)

REANGAJARE s. reprimire. (~ cuiva în serviciu.)

REANGAJA vb. a reprimi. (A ~ într-o slujbă.)

REANGAJA vb. a reprimi. (A ~ într-o slujbă.)

Intrare: reangajare
reangajare substantiv feminin
  • silabație: re-an- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reangajare
  • reangajarea
plural
  • reangajări
  • reangajările
genitiv-dativ singular
  • reangajări
  • reangajării
plural
  • reangajări
  • reangajărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reangaja
  • silabație: re-an- info
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reangaja
  • reangajare
  • reangajat
  • reangajatu‑
  • reangajând
  • reangajându‑
singular plural
  • reangajea
  • reangajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reangajez
(să)
  • reangajez
  • reangajam
  • reangajai
  • reangajasem
a II-a (tu)
  • reangajezi
(să)
  • reangajezi
  • reangajai
  • reangajași
  • reangajaseși
a III-a (el, ea)
  • reangajea
(să)
  • reangajeze
  • reangaja
  • reangajă
  • reangajase
plural I (noi)
  • reangajăm
(să)
  • reangajăm
  • reangajam
  • reangajarăm
  • reangajaserăm
  • reangajasem
a II-a (voi)
  • reangajați
(să)
  • reangajați
  • reangajați
  • reangajarăți
  • reangajaserăți
  • reangajaseți
a III-a (ei, ele)
  • reangajea
(să)
  • reangajeze
  • reangajau
  • reangaja
  • reangajaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reangajare, reangajărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: reprimire
    • 1.1. (În vechea armată) Act de rămânere în cadrele active ale armatei ale unor grade inferioare (sergenți), care primeau primul grad de subofițer. DN
etimologie:
  • vezi reangaja DEX '09 DEX '98 DN

reangaja, reangajezverb

  • 1. A (se) angaja din nou. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: reprimi
    • 1.1. reflexiv prin specializare A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.