7 definiții pentru reambulare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REAMBULARE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.
REAMBULARE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
reambulare sf [At: DN3 / P: re-am~ / Pl: ~lări / E: nct] Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REAMBULARE s.f. Operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin punerea de acord între teren și acestea. [Cf. germ. Reambulierung, cf. lat. re – din nou, ambulare – a merge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REAMBULARE s. f. operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin includerea de noi detalii. (după germ. Reambulierung)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reambulare (actualizare a unui plan topografic) (desp. re-am-) s. f., g.-d. art. reambulării; pl. reambulări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reambulare (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulării; pl. reambulări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reambulare s. f. (sil. re-am-), g.-d. art. reambulării; pl. reambulări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: re-am-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reambulare, reambulărisubstantiv feminin
- 1. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- DEX '98 DEX '09