REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

REAJUSTÁRE s.f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [< reajusta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

reajustáre s. f. (sil. re-a-) ajustare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

REAJUSTÁ vb. I. tr. A ajusta, a potrivi din nou; a adapta unei noi situații. [Cf. fr. réajuster].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REAJUSTÁ vb. tr. a ajusta ceva din nou; a adapta unei noi situații. (< fr. réajuster)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reajustá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reajustéz, 3 sg. și pl. reajusteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink