REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAGRAVÁRE s.f. Faptul de a se reagrava. [< reagrava].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reagraváre s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. reagravării; pl. reagravări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + agrava.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAGRAVÁ vb. I. refl. A se agrava din nou. [< re- + agrava].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAGRAVÁ vb. refl. a se agrava din nou. (< re1- + agrava)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reagravá vb. (sil. re-a-gra-), ind. prez. 1 sg. reagravéz, 3 sg. reagraveáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink