opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REAFIRMARE s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

reafirmare sf [At: BLAGA, G. 60 / P: re-a~ / Pl: ~mări / E: reafirma] Afirmare din nou.

REAFIRMARE, reafirmări, s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

REAFIRMARE, reafirmări, s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei.

REAFIRMARE s.f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [< reafirma].

REAFIRMA, reafirm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

REAFIRMA, reafirm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

reafirma vt [At: DL / P: re-a~ / Pzi: reafirm / E: re1- + afirma] A afirma ceva din nou.

REAFIRMA, reafirm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. – Pronunțat: re-a-.

REAFIRMA vb. I. tr. A afirma ceva din nou. [P.i. reafirm. / cf. fr. réaffirmer].

REAFIRMA vb. tr. a afirma ceva din nou. (< fr. réaffirmer)

A REAFIRMA reafirm tranz. A afirma din nou. /re- + a afirma

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reafirmare (desp. re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmării

reafirmare (re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmării

reafirmare s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reafirmării; pl. reafirmări

reafirma (a ~) (desp. re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. reafirm, 3 reafirmă; conj. prez. 1 sg. să reafirm, 3 să reafirme

reafirma (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafirmă

reafirma vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reafirm, 3 sg. și pl. reafirmă

Intrare: reafirmare
reafirmare substantiv feminin
  • silabație: re-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reafirmare
  • reafirmarea
plural
  • reafirmări
  • reafirmările
genitiv-dativ singular
  • reafirmări
  • reafirmării
plural
  • reafirmări
  • reafirmărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reafirma
  • silabație: re-a-fir-ma info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reafirma
  • reafirmare
  • reafirmat
  • reafirmatu‑
  • reafirmând
  • reafirmându‑
 singular plural
  • reafirmă
  • reafirmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reafirm
 (să)
  • reafirm
  • reafirmam
  • reafirmai
  • reafirmasem
a II-a (tu)
  • reafirmi
 (să)
  • reafirmi
  • reafirmai
  • reafirmași
  • reafirmaseși
a III-a (el, ea)
  • reafirmă
 (să)
  • reafirme
  • reafirma
  • reafirmă
  • reafirmase
plural I (noi)
  • reafirmăm
 (să)
  • reafirmăm
  • reafirmam
  • reafirmarăm
  • reafirmaserăm
  • reafirmasem
a II-a (voi)
  • reafirmați
 (să)
  • reafirmați
  • reafirmați
  • reafirmarăți
  • reafirmaserăți
  • reafirmaseți
a III-a (ei, ele)
  • reafirmă
 (să)
  • reafirme
  • reafirmau
  • reafirmară
  • reafirmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reafirmare, reafirmărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi reafirma DEX '09 DEX '98 DN

reafirma, reafirmverb

  • 1. A afirma ceva din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.