REAFIRMÁRE, reafirmări, s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

REAFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [< reafirma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

reafirmáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reafirmării; pl. reafirmări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A REAFIRMÁ reafírm tranz. A afirma din nou. /re- + a afirma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REAFIRMÁ vb. I. tr. A afirma ceva din nou. [P.i. reafírm. / cf. fr. réaffirmer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REAFIRMÁ vb. tr. a afirma ceva din nou. (< fr. réaffirmer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reafirmá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reafírm, 3 sg. și pl. reafírmă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink