REAERISÍRE, reaerisiri, s. f. Acțiunea de a reaerisi. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reaerisíre s. f. (sil. -re-a-e), g.-d. art. reaerisírii; pl. reaerisíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Re1- + aerisi (după fr. réaérer).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reaerisí vb. (sil. -re-a-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaerisésc, 3 sg. reaeriséște
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink