READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. readuce.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
READÚCERE s.f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [< readuce].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
READÚCERE s. (înv.) reducere. (~ cuiva la realitate.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
readúcere s. f. (sil. re-a-) aducere
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Re1- + aduce.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A READÚCE readúc tranz. A aduce din nou la locul sau la starea inițială. /re- + a aduce
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
READÚCE vb. III tr. A aduce din nou la locul sau în starea dinainte. [< re- + aduce].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
READÚCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re1- + aduce)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
READÚCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
readúce vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc; part. readús
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink