READMISIE, readmisii, s. f. Nouă admisie; readmitere. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmission.

readmisie sf [At: ALEXI, W. / P: re-ad~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr réadmission] (Îvr) Admisiune din nou.

READMISIE, readmisii, s. f. Nouă admisiune; readmitere. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmission.

READMISIE s.f. Nouă admisiune, readmitere. [Pron. re-ad-, gen. -iei, var. readmisiune s.f. / cf. fr. réadmission].

READMISIE s. f. nouă admisiune; readmitere. (< fr. réadmission)

readmisiune sf vz readmisie

READMISIUNE s.f. v. readmisie.

readmisie (desp. re-ad-, -si-e) s. f., art. readmisia (desp. -si-a), g.-d. art. readmisiei; pl. readmisii, art. readmisiile (desp. -si-i-)

readmisie (re-ad-, -si-e) s. f., art. readmisia (-si-a), g.-d. art. readmisiei; pl. readmisii, art. readmisiile (-si-i-)

readmisie s. f. (sil. re-ad, -si-e), art. readmisia (sil. -si-a), g.-d. art. readmisiei; pl. readmisii, art. readmisiile (sil. -si-i-)