REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reacordáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reacordării; pl. reacordări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re1- + acorda.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reacordá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 reacórd /reacordéz
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink