REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

REAȘEZÁRE s. repunere. (~ unui obiect la locul inițial.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reașezáre s. f. (sil. re-a-) așezare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Re¹- + așeza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A REAȘEZÁ reașéz tranz. 1) A așeza din nou. 2) A pune pe baze noi. [Sil. re-a-] /re- + așeza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REAȘEZÁ vb. a repune. (A ~ la locul inițial.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reașezá vb. (sil. re-a-) așeza
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink