REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Bloc cu formulare pe care se scriu rețete (1). 2. S. n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete (2), componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 3. S. n. Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REȚETÁR ~e n. Listă cu formule pentru prepararea unei mâncări sau a unei băuturi. /rețetă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REȚETÁR s.n. 1. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete, componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 2. (Mar.) Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. Bloc cu formulare pentru rețete (1). // s.m. Cel care execută rețetele într-o farmacie. [< rețetă + -ar, cf. it. recettario, germ. Receptar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REȚETÁR I. s. n. 1. listă de rețete. 2. (mar.) normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. bloc cu formulare pentru rețete (1). II. s. m. cel care execută rețetele într-o farmacie. (< rețetă + -ar)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rețetár s. n., pl. rețetáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink