reîncarnare sf vz reincarnare

REÎNCARNARE s.f. v. reincarnare.

REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarna vb. I] – Din fr. réincarner.

REINCARNARE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnare s. f.] – V. reincarna.

reincarna [At: DL / V: reîn~ / Pzi: ~nez / E: re¹- + incarna] 1-2 vtr A (se) incarna din nou. 3 vr (În unele concepții mistice; d. sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal).

reincarnare sf [At: DM / V: reîn~ / Pl: ~nări / E: reincarna] Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt corp (de om sau de animal).

reîncarna v vz reincarna

REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarna vb. I] – Din fr. réincarner.

REINCARNARE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarnare s. f.] – V. reincarna.

REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. – Variantă: reîncarna vb. I.

REINCARNARE, reincarnări, s. f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alte ființe. V. metempsihoză. Variantă: reîncarnare s. f.

REINCARNA vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].

REINCARNARE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna].

REÎNCARNA vb. I. v. reincarna.

REINCARNA vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)

A SE REINCARNA se ~ează intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner

A REINCARNA ~ez tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner

!reîncarnare s. f., g.-d. art. reîncarnării; pl. reîncarnări

reîncarnare v. reincarnare

!reîncarna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reîncarnez, 3 reîncarnează; conj. prez. 1 sg. să reîncarnez, 3 să reîncarneze

!reincarna/reîncarna (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarnează/reîncarnează

!reincarnare/reîncarnare s. f., g.-d. art. reincarnării/reîncarnării; pl. reincarnări/reîncarnări

reîncarna v. reincarna

reincarna vb., ind. prez. 1 sg. reincarnez, 3 sg. și pl. reincarnează

reincarnare s. f., pl. reincarnări

REINCARNARE s. reincarnație. (Credința în ~.)

REINCARNARE s. reincarnație. (Credința în ~.)