REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎMPĂRȚÍRE s. redistribuire. (~ sarcinilor.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reîmpărțíre s. f. împărțire
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Re1- + împărți.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎMPĂRȚÍ vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reîmpărțí vb. împărți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink