8 definiții pentru raționalizator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
raționalizator sm [At: V. ROM. ian. 1954, 99 / Pl: ~i / E: raționaliza + -tor] Persoană care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare (1) a muncii.
RAȚIONALIZATOR, raționalizatori, s. m. Persoană care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare a muncii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAȚIONALIZATOR, -OARE s.m. și f. Persoană care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare a muncii. [< raționaliza + -tor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAȚIONALIZATOR, -OARE s. m. f. cel care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare a muncii. (< raționaliza + -tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RAȚIONALIZATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană specializată în raționalizare. [Sil. -ți-o-] /a rationaliza + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
raționalizator (desp. -ți-o-) s. m., pl. raționalizatori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
raționalizator (-ți-o-) s. m., pl. raționalizatori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
raționalizator s. m. (sil. -ți-o-), pl. raționalizatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ra-ți-o-
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
raționalizator, raționalizatorisubstantiv masculin raționalizatoare, raționalizatoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare a muncii. DLRLC DN
etimologie:
- raționaliza + -tor DN