2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (5)
- relaționale (11)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂVĂȘIT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Care este în neorânduială; răscolit. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat. – V. răvăși.
RĂVĂȘIT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Care este în neorânduială; răscolit. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat. – V. răvăși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răvășit2, ~ă a [At: DELAVRANCEA, T. 87 / V: (reg) ~ăcit, ~vocit / S și: rev~ / Pl: ~iți, ~e / E: răvăși] 1 În dezordine Si: împrăștiat, răscolit2 (1), (Mun) rostopolit. 2 Stricat. 3 (Fig) Tulburat (din cauza unei emoții). 4 (D. față, chip etc.) Crispat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvășit1 sn [At: GR. S. VI, 56 / E: răvăși] (Mun) Răscolire (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂVĂȘIT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Răscolit, aflat în neorînduială, împrăștiat, în dezordine. Nu face nimic, răspunse un muncitor din comitet, cu fața subțire, cu părul răvășit. SAHIA, N. 36. Niculina nu înceta să se scuze că au găsit casa așa de răvășită și pe ea desculță. REBREANU, R. I 107. Uitîndu-se distras peste hîrtiile răvășite... dete cu ochii de slova Anei. VLAHUȚĂ, O. A. III 104. ◊ Fig. Obrajii îi erau răvășiți ca de o spaimă mare. SADOVEANU, O. I 342. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat, răscolit. Cu sufletele răvășite de cuvintele exarhului, ele se rezemaseră de cîte un stîlp, cu ochii pironiți în pămînt, neavînd curaj să vorbească. STĂNOIU, C. I. 222.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răvășit a. risipit în dezordine: lumea răvășită se înlocuește iarăș BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂVĂȘI, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura; a dezorienta. – Cf. sb. rovašiti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvăci2 v vz răvăși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvăcit2, ~ă a vz răvășit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvăși [At: DR, III, 878 / V: (reg) ~ăci, ~voci / S și: rev~ / Pzi: ~șesc / E: răvaș] 1 vt (Reg) A răscoli (1). 2 vt (Ban) A împărți ceva. 3 vt (Ban) A socoti. 4 vrr A cădea la învoială. 5 vrr A se socoti. 6 vt A împrăștia, de obicei, mai multe obiecte, căutând ceva. 7 vt A face dezordine Si: a scotoci, a răscoli (17), (reg) a răntui1 (4), a rostopoli. 8 vt (Cu complementul „focul” „cenușa” etc.) A scormoni. 9 vt A deranja (1). 10 vt A devasta (1). 11 vt (Rar) A risipi (8). 12 vr (Reg) A se crăpa de ziuă. 13 vt (Fig) A tulbura adânc sufletește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvoci v vz răvăși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvocit, ~ă a vz răvășit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂVĂȘI, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. – Cf. scr. rovašiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂVĂȘI, răvășesc, vb. IV. Tranz. A împrăștia în dezordine (de obicei mai multe obiecte, căutînd. ceva). V. răscoli. Începu să răvășească în neștire condicile de pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 148. Alergă și le răvăși pe masa de sufragerie cu învelitoarea de mușama cadrilată. C. PETRESCU, C. V. 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răvășì v. a scotoci, a răsturna căutând ceva. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răvășésc v. tr. (met. din rus. vorošitĭ, a vrășuli. Cp. și cu răvaș, răboj, adică „trec în răvaș și expediez”, și cu sîrb. rovašiti, a marca). Însemn în răvaș și daŭ în primire: vacile la suhat, și oile la răvășit. Fig. Împrăștiĭ, risipesc, răscolesc: lucrurĭ răvășite pin camară, pin ladă. – Confundat de uniĭ cu răvăcesc. Uniĭ zic și zăvocesc (vest). V. zăhăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răvocésc, V. răvășesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răvăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, 3 sg. răvășește, imperf. 1 răvășeam; conj. prez. 1 sg. să răvășesc, 3 să răvășească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răvăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, imperf. 3 sg. răvășea; conj. prez. 3 să răvășească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răvăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, imperf. 3 sg. răvășea; conj. prez. 3 sg. și pl. răvășească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răvăși (conj. răvășească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
răvășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂVĂȘIT adj. deranjat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂVĂȘIT adj. v. răscolit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂVĂȘIT s. v. răscol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răvășit adj. v. RĂSCOLIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răvășit s. v. RĂSCOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂVĂȘIT adj. deranjat, răscolit, zăpăcit. (Are toate hîrtiile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂVĂȘI vb. 1. v. deranja. 2. (pop.) a vrăfui, (înv. și reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărțile!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂVĂȘI vb. v. răscoli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răvăși vb. v. RĂSCOLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂVĂȘI vb. 1. a deranja, a răscoli, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?) 2. (pop.) a vrăfui, (înv. și reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărțile!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A răvăși ≠ a aranja
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răvășit, răvășităadjectiv
- 1. Care este în neorânduială. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deranjat răscolit împrăștiat
- Nu face nimic, răspunse un muncitor din comitet, cu fața subțire, cu părul răvășit. SAHIA, N. 36. DLRLC
- Niculina nu înceta să se scuze că au găsit casa așa de răvășită și pe ea desculță. REBREANU, R. I 107. DLRLC
- Uitîndu-se distras peste hîrtiile răvășite... dete cu ochii de slova Anei. VLAHUȚĂ, O. A. III 104. DLRLC
- Obrajii îi erau răvășiți ca de o spaimă mare. SADOVEANU, O. I 342. DLRLC
- 1.1. Dezorientat, tulburat, zăpăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezorientat tulburat zăpăcit
- Cu sufletele răvășite de cuvintele exarhului, ele se rezemaseră de cîte un stîlp, cu ochii pironiți în pămînt, neavînd curaj să vorbească. STĂNOIU, C. I. 222. DLRLC
-
-
etimologie:
- răvăși DEX '98 DEX '09
răvăși, răvășescverb
-
- Începu să răvășească în neștire condicile de pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 148. DLRLC
- Alergă și le răvăși pe masa de sufragerie cu învelitoarea de mușama cadrilată. C. PETRESCU, C. V. 176. DLRLC
- 1.1. Dezorienta, tulbura. DEX '09sinonime: dezorienta tulbura
-
etimologie:
- rovašiti DEX '09 DEX '98