RĂVĂȘÍ, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura; a dezorienta. — Cf. sb. r o v a š i t i.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Care este în neorânduială; răscolit. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat. — V. răvăși.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍ, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. – Cf. scr. rovašiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Care este în neorânduială; răscolit. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat. – V. răvăși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

răvășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășésc, imperf. 3 sg. răvășeá; conj. prez. 3 să răvășeáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍ vb. 1. v. deranja. 2. (pop.) a vrăfui, (înv. si reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărțile!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍ vb. v. răscoli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍT adj. deranjat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍT adj. v. răscolit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍT s. v. răscol.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A răvăși ≠ a aranja
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răvășí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. răvășésc, imperf. 3 sg. răvășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răvășeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răvășì v. a scotoci, a răsturna căutând ceva. [Origină necunoscută].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

răvășit a. risipit în dezordine: lumea răvășită se înlocuește iarăș BĂLC.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

răvășésc v. tr. (met. din rus. vorošitĭ, a vrășuli. Cp. și cu răvaș, răboj, adică „trec în răvaș și expediez”, și cu sîrb. rovašiti, a marca). Însemn în răvaș și daŭ în primire: vacile la suhat, și oile la răvășit. Fig. Împrăștiĭ, risipesc, răscolesc: lucrurĭ răvășite pin [!] camară [!], pin ladă. – Confundat de uniĭ cu răvăcesc. Uniĭ zic și zăvocesc (vest). V. zăhăĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink