RAVÁGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl.) Pagubă, distrugere, pustiire cauzată de o furtună, o inundație, o boală etc. – Din fr. ravage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAVÁGIU ~i n. mai ales la pl. Distrugere cauzată de unele fenomene ale naturii (inundații, furtuni, epidemii etc.); pagubă de mare proporție. /<fr. ravage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RAVÁGIU s.n. Pustiire, stricăciune, pagubă cauzată de o furtună, de o inundație etc. [Pron. -giu, pl. -ii, var. ravaj s.n. / < fr. ravage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAVÁGIU s. n. (pl.) stricăciune, pagubă, pustiire. (< fr. ravage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ravágiu s. n. [-giu pron. -giu], art. ravágiul; pl. ravágii, art. ravágiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink