rastagalie sf [At: POP, ap. HEM, 1616 / Pl: ~ii / E: ns cf străgălie] (Dob) Inel de metal folosit ca ornament la hamuri.

rastagalíe, V. străgălie.

străgălíe și stragalíe f. (ngr. strangaliá, laț, frînghie. V. strangulez. Cp. cu păpădie). Discu de fer care se pune între roată și partea groasă a osiiĭ ca să împedece roaderea osiĭ. Discu de fer saŭ de gumă de la zabală: străgăliile zabaleĭ (Chir. Grănic.). Discurile (roatele, cercurile) pliteĭ (Trans. sud). Discu învîrtitor din mijlocu mesei olaruluĭ. – Și rastagalíe. În Trans. și ristigoálă, pl. e. V. șaĭbă, spogîrniceală.